Anatomia unei idei Posts

Te-am văzut prima oară în vis. Ai apărut parcă din nimicul întunecat. Purtai doar o rochie neagră, cred, nu mi-aş putea da seama în lumina lunii. Ţi se vedeau sânii rotunzi abia acoperiţi de decolteul larg. Te-ai insinuat în aşternuturi lângă mine şi ai început să îmi şopteşti. Nici nu mai ştiu exact ce îmi spuneai, dar ştiu că mi-ai dat o lacrimă şi m-ai cucerit. Doar tu ştii cum să-mi atingi punctul sensibil, să mă faci să cad în genunchi în faţa ta fără simţire în picioarele care mă poartă în fiecare zi prin atâtea locuri, pe lângă atâtea feţe, peste atâtea drumuri. Acolo, sub aşternuturi, te priveam în ochii în care se reflecta luna, un punct gri luminos pe cristalinul tău limpede şi fără pic de imperfecţiune. Read More Umbra

Gânduri de acum

A trecut un an deja şi nici nu mi-am dat seama când. Totul este atât de viu în mintea mea de parcă s-a întâmplat ieri să primesc mesajul şi să dau telefonul care au pus în mişcare o aventură care avea să mă marcheze aşa cum i-a marcat pe atât de mulţi odată cu mine. A fost o încercare grea la care am fost supuşi mulţi dintre noi şi despre care mi-aş dori să pot spune că a născut o Românie nouă. Din păcate, ştim deja cu toţii sfârşitul acestei poveşti şi am aflat pe pielea noastră că mizeria nu naşte decât mizerie şi că, în ciuda încercărior de coagulare, ne-am risipit hemofilic lăsând ţara să sângereze în continuare. Read More Cenuşă şi uitare

Gânduri de acum

Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice
Iov 41:33-34

Fiarele sălbatice… Le-am cunoscut pe multe dintre ele. Pe unele le-am domesticit şi le-am învăţat să îmi servească scopurile. Pe unele le-am înfrânt în bătălie, chiar dacă au apucat să muşte din mine. Dar pe El nu îl pot înfrânge. El, arma lui Dumnezeu purtând pecetea Diavolului mă înconjoară, mă priveşte cu ură de sub adâncuri, mă aşteaptă să mă întorc cu spatele ca să îmi apuce ceafa şi în încleştare să mă doboare la pământ. Read More Leviatan (II)

Gânduri de acum

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt. Read More Momente

Gânduri de acum

sângerez trăiri într-un pahar de vorbe goale prin răni deschise ce-mi brăzdează trupul, visez călătorind prin aurore boreale cum mă întorc din nou la început, acelaşi început de piesă magistrală…

Read More în culise

În versuri

am mizat totul atunci când plin de emoţie am acceptat să joc cu piesele de şah şeptică, ai zis că sunt un cal de inimă roşie, iar tu un simplu…

Read More cărţi

În versuri

o impresie şi-atât tu mi-ai lăsat pe buze fără măcar să te gândeşti a-ţi cere scuze. o impresie ţi-am implantat eu în simţire când abia începusem să vorbim de iubire.…

Read More o impresie

În versuri

nu te mai vedeam pe cerul nostru roş-aprins,
credeam că te-ai ascuns în bulgări de zăpadă
sau printre picurii de ploaie ce se tem să cadă,
în negrul zilei ce s-a stins. Read More te-am căutat

În versuri

Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
Iov 41:22

Sunt faţă în faţă cu el. S-a ridicat în toată maiestatea sa schimonosită pufăind şi încolăcindu-se în jurul a câteva vise sufocându-le. Mă priveşte adânc în ochi; îi simt focul în adâncul meu, simt cum sângele îmi clocoteşte, dar este prea târziu să mai dau înapoi. Mi-aş dori să am o sabie să i-o pot implanta în inima neagră şi să îl văd zvârcolindu-se în durere şi retrăgându-se muribund pe fundul mării negre ca de catran. Read More Leviatan

Gânduri de acum

Îmi lipisem capul de geamul rece și priveam peisajele care zburau prin fața ochilor mei precum mii de amintiri mărunte. Muzica șinelor îmi acompania drumul în note monotone: ţac-ţac, ţac-ţac. Vagonul era vechi și avea un miros mustind a metal, mucegai și transpirație. Scaunul din fața mea: gol și jerpelit cu tapițeria din piele falsă ruptă, lăsând la vedere o goliciune textilă apăsată de trecerea anilor. Read More Spre destinaţie

Povestioare