în culise

sângerez trăiri într-un pahar de vorbe goale
prin răni deschise ce-mi brăzdează trupul,
visez călătorind prin aurore boreale
cum mă întorc din nou la început,

acelaşi început de piesă magistrală
jucată mut în spatele cortinelor
cu actori dezbrăcaţi de orice îndoială
privindu-se în ochi, înţelegând.

şi spectatorii toţi, şacali înfometaţi
de a trăi prin noi senzaţii nemaiauzite,
scandează într-un glas: dansaţi!
iar noi îmbrăţişăm, valsând, penumbre.

şi tot păşind prin aurore boreale,
ne-am întâlnit pentru un ultim dans
ai cărui paşi demult noi îi uitasem
şi am ajuns să ne împiedicăm de pragul fals.

eu am căzut şi m-am tăiat, tu mai puţin
şi nici n-am apucat să mă ridic că dispărusei
şi-am realizat că din paharul nostru plin
au mai rămas doar vorbele pe care le-am rostit

acolo, în culise.

Be First to Comment

Leave a Reply