Momente

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt.

Dintre buze, printre coapse, peste ape, prin pământ, o uniune perfectă a elementelor, o armonie a atingerilor, a respiraţiei sincrone se formă, gata să explodeze. Ochii lui erau stelele, cearşaful era cerul, sub ei pământul fremăta intrând în jocul lor ocult, păgân, fertil. O incantaţie mută către forţele cosmice prinse într-un vals pervers şi un strigăt final către lumina dinaintea pleoapelor închise. Sub mirosul de mosc şi transpiraţie, un nou univers s-a născut dintr-o explozie de energie. Şi totul a început din nou.

***

Se trezi cu pleoape grele. Se uită în jur, dar nu găsi decât un pat gol. Se ridică şi merse înspre uşa de la intrare. Era descuiată. Pe măsuţa de la intrare un bileţel: Nu putem fi mai mult decât progenitorii unor momente. Luă hârtia scrisă în grabă şi o aruncă mototolind-o. Universurile născute din explozii pure se întorc în nefiinţă. În ciclul cosmic, totul a fost doar o clipă de iluzie suptă în gaura neagră a nimicului existenţial.

Be First to Comment

Leave a Reply