Leviatan (II)

Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice
Iov 41:33-34

Fiarele sălbatice… Le-am cunoscut pe multe dintre ele. Pe unele le-am domesticit şi le-am învăţat să îmi servească scopurile. Pe unele le-am înfrânt în bătălie, chiar dacă au apucat să muşte din mine. Dar pe El nu îl pot înfrânge. El, arma lui Dumnezeu purtând pecetea Diavolului mă înconjoară, mă priveşte cu ură de sub adâncuri, mă aşteaptă să mă întorc cu spatele ca să îmi apuce ceafa şi în încleştare să mă doboare la pământ.

Aproape reuşisem să îl îmblânzesc. Pufăind fum şi scuipând pucioasă peste apa tulbure a gândirii părea că vrea să plece capul în faţa mea, să îi pun ham şi să-l subjug. De unde ai apărut tu, chip cioplit, nu ştiu, dar te-ai oprit în dreptul meu şi mi-ai făcut semn să te urmez. Cu câteva cuvinte şi o privire m-ai convins să slăbesc strânsoarea chingilor în care bestia încă se mai zbătea şi care se întoarse în adâncuri. M-am întors şi te-am urmat preţ de câţiva paşi. Mi-am lăsat garda jos.

Nici nu am realizat când ţi-ai întors privirea către mine, în ochii tăi se oglindeau ochii Lui şi am căzut. L-am simţit strângându-mi grumazul şi am îngenuncheat pe marginea oceanului privind către apus. Nu mai erai. În urma ta, pădurile ardeau cu o flacără roşie, apocaliptică. De data asta El a câştigat. Nu mă va omorî, ştie că vieţile noastre sunt legate, simte asta, dar găseşte plăcere în a mă tortura.

Am simţit strânsoarea slăbindu-se şi i-am simţit repiraţia fierbinte în rana de pe gât, cauterizată, dureroasă, mirosind a fum. Nu am puterea de a mă ridica. Nu am puterea să mă întorc să îl privesc. De data asta, El a câştigat. Data viitoare, nu va mai fi aşa uşor.

Be First to Comment

Leave a Reply