Category: Carte

Îţi rămân în minte clipe din viaţă când te-ai simţit fericit, inexplicabil de fericit, vezi tu, mai târziu. Mai târziu îţi dai seama că acea clipă de fericire şi linişte era pândită de necazuri mari, ce nu peste mult aveau să se declanşeze; totuşi, păstrezi o amintire bună de- atunci.

Cărţi mustind de nostalgia interbelică s-au scris multe, însă puţine sunt capabile să captureze atmosfera acelei epoci fascinante aşa cum reuşeşte Dimineaţă pierdută a Gabrielei Adameşteanu. Am luat-o un pic reticent din raft, mai mult curios şi fără aşteptări înalte, fără a fi citit vreo recenzie sau părere în prealabil, iar până la final m-a prins în mrejele sale cu personaje puternic conturate, cu descrieri amănunţite şi o atmosferă mustind de familiaritate. Read More Vezi tu, mai târziu

Carte Opinii

Nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze și să fie mai buni. Istoria e scrisă de învingători, iar lumea e trasată de niște copii care au fost prost învățați că dețin ceva. Dragostea schimbă lumea, prietene, doar ea. Cu fiecare invenție și mașinărie nouă. Cu fiecare poezie și gând de amor. Cu fiecare cântec și dans. Cu fiecare vers rostit în șoaptă. Asta facem noi, artiștii, definim și căutăm mereu să ajungem înăuntrul oamenilor și să scoatem din ei adevărul.

Am apucat curios din raft cartea Zaraza de Andrei Ruse. Pe de o parte aveam poftă de o legendă savuroasă a Bucureştilor de altă dată, pe de alta voiam să văd încă o interpretare a vieţii simbolului acelor vremuri apuse, Cristian Vasile, regele tango-ului, al scenei interbelice şi amorez proclamat a misterioasei Zaraza, iubirea pe care i-au atribuit-o nenumărate legende urbane care încă dăinuie acum, în secolul XXI. Read More Dragostea schimbă lumea, prietene

Carte Opinii

Frica e peste tot. Se camuflează atât de bine, încât ajungem să o confundăm cu vina. Apoi vina ne face să ne simțim mărunți și neputincioși. Neputința ne face să ne simțim inutili. Iar din momentul ăla ne abandonăm pentru că nu ne mai dăm nicio șansă. Frica își face loc în cele mai mărunte unghere ale minții. Iar noi o creștem ca pe cel mai de preț animal de companie. Și putem să o alungăm atât de simplu. Prin responsabilitate. Atât. Responsabilitate față de noi înșine.

 

În ultima săptămână am luat o gură de aer. M-am aşezat la o masă pe plajă în Vama Veche, am tras adânc aer în piept şi bere din doză şi m-am apucat de citit. M-am aşezat pe scaun în metrou sau m-am apucat cu o mână de o bară şi m-am lăsat pradă unei discuţii însufleţite. Pentru că asta este cartea Cimitirul a lui Adrian Teleşpan: o lungă discuţie tête-à-tête cu un personaj urban atât de atipic şi, totuşi, atât de familiar. O lungă lecţie de filozofie urbană şi nu numai, îmbrăcată într-o glazură savuroasă, de un bun gust relativ, la fel ca berea pe care o mestecam între dinţi în timp ce ceaţa învăluia plaja, iar vraja mă învăluia pe mine. Read More Nu mi-e frică de moarte

Carte Opinii