Manifesto

sunt oază de iubire nedescoperită
într-un deşert arid al unei lumi ce mă evită,
sunt strigăt surd de gânduri adunate
pe coridoare strâmte şi întortocheate,

si vreau doar să mă manifest
în două versuri sau, poate, doar un gest
ca să te fac să mă auzi măcar odată
din funduri de ocean în care doar rechinii mai înoată.

să mă hrănesc din înţelepciunea ta
nici nu ştii cât de mult aş vrea,
să cad, să mă ridic, să te urăsc, să te înjur
şi cu un gând să întinez tot ce ai tu mai pur.

mai vreau să explorez prin peşteri neumblate
cu pereţi întunecaţi de ură şi păcate,
în care ne-am ascuns cu toţii ignorând
tot ceea ce am adunat plângând.

aş vrea să mă transform într-o rază de soare
să mă izbesc de plaiuri şi ogoare,
de munţi şi văi şi poteci neumblate
aşa de mult aş vrea să le cuprind pe toate.

şi mort să cad aş vrea pe un capăt de drum,
de flori şi păsări să fiu plâns postum,
de lună şi de soare luminat
să vadă şi copiii cei de mâine tot ceea ce am învăţat.