Tag: dragoste

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt. Read More Momente

Gânduri de acum

Plouă de două zile legat. De la balcon, Jean vede cum s-a format un mic fluviu care gâdilă cauciucurile maşinilor parcate de-a lungul trotuarului. Acesta curge clipocind frenetic sub greutatea picăturilor de ploaie care îl împlinesc către alte şi alte străzi, primind afluenţi de prin ganguri şi străduţe mai mici, îşi taie cursul prin munţi şi văi de beton obosit. Oraşul zace neputincios ca un boboc galeş care s-a pierdut de cârd şi nici nu mai are puterea să piuie, să-i cheme. Read More Despre melci

Povestioare

III. Pe aleile iubirii

Noaptea se aşternuse blând peste copacii tomnatici, o cupolă peste paşi nenumăraţi de tineri îndrăgostiţi vrăjiţi de romantismul întunericului. Printre alei ne perindam ca oricare doi alţii, vorbind, exersând magia descoperirii celuilalt. Nu am cunoscut niciodată farmecul nocturn al Cişmigiului. Mergând pe lângă bănci, vedeam bunicile bârfind fervid, copiii ţipând, alergând, căzând în jurul copacului înconjurat de pietriş. Lacul de o parte a noastră veghea senin exercitând un magnetism nepământesc… acelaşi magnetism care era să-mi secere suflarea odată, demult. Read More Amintirea schimbării (III)

Amintirea schimbării

Sexul este un fenomen reproductiv adus la rang de scop final, la rang de calmant pentru minţile împovărate şi frustrate, la rang de împlinire în concret a unor trăiri atât de abstracte, la rang de artă. Un act al cărui scop este atât de clar stabilit de natura noastră pur animalică în origini şi totuşi transfigurat într-un fenomen atât de complex. Sexul capătă multe conotaţii şi multe feţe într-o lume în care nimic nu mai este interzis, nimic nu mai este imoral, nimic nu mai este tabu. Read More La limita dintre carnal şi sentimental

Gânduri de acum

Fumul de ţigară pluteşte în unduiri sinuoase încărcând aerul din jurul meu. Feţe apar şi dispar din penumbră în lumina chioară a barului de subsol în care oricine poate fi ce vrea, ce doreşte, cu cine doreşte. Observ tăcut amestecul de senzualitate pasageră şi depravare ieftină care îmbibă camera. Sfetnic îmi este un pahar de whisky din care sorb cumpătat privind peste marginea sa la oamenii care se perindă prin faţa-mi, prinşi într-un dans lasciv al curtării tactile.

Parteneri se găsesc, parteneri se pierd într-un amalgam fără început şi fără sfârşit. Stăteai în celălalt colţ, te-am văzut scrutând cu interes împrejurimile cu un entuziasm vădit. Privirea ta era plină de avânt, parcă te-ai fi aruncat în mijlocul nebuniei. Ai fi vrut să îţi încerci norocul în furtuna de trupuri transpirând feromoni prin toţi porii, dar te-am văzut venind către mine. M-ai ţintuit cu ochii tăi hotărâţi şi mi-ai întins o mână. Mi-a fost clar că nu aveam cum să rezist, aşa că m-am ridicat şi te-am urmat. Read More Ora stingerii

Gânduri de acum

Vreau să plutesc pe un ocean limpede, privind cu ochii închişi la cerul senin de un albastru îmbietor. Vreau să întind mâna şi să apuc fiece urmă de nor, să îl prind în podul palmei şi să îl ascund sub apă ca să nu îmi umbrească orizonturile. Vreau să simt că ating cu vârful nasului tronul vânturilor marine, să îmi înec simţirea cu mireasma brizei calme, să aud liniştea. Vreau să îmi percute timpanul în vibraţii cadenţate la cuvintele cele nerostite care aşteaptă în adâncuri, vreau ca ele să se ridice, să vină lângă mine, să le simt, să le îmbrăţişez, să pot închide ochii şi să mă scufund. Read More Azur

Gânduri de acum

Naturaleţea, încrederea şi comunicarea pot fi considerate trei dintre virtuţile primordiale ale construirii unei fundaţii trainice a unei relaţii, dar niciodată ele singure nu vor reuşi să împlinească toate planurile acesteia. În această entitate multidimensională descoperim întotdeauna noi şi noi puncte de interes care-i descriu forma atât de mirific de complexă şi în continuă transformare. Procesul de învăţare, precum şi diferenţele mai mult sau mai puţin subtile între parteneri fac fiecare experienţă să aibă un aer nou, proaspăt, mai evoluat. Dacă în viaţă simţim că istoria se repetă cu o fidelitate mult prea mare ar trebui să ne gândim serios la dacă şi ce am învăţat sau ar trebui să ne punem întrebări asupra vreunui lucru din trecut după care tânjim şi pe care îl simţim a fi neîmplinit. Şi totuşi, mai există variabile general-valabile care acoperă spectrul întreg al relaţiilor pe care le trăim. Hotărârea cu care luăm decizia de a ne apropia de cineva, modul în care ne manifestăm grija faţă de celălalt, în care îl facem să se simtă dorit, toate acestea reprezintă aspecte ce nu trebuie scăpate din vedere. Read More Câteva principii de relaţionare (II)

Câteva principii de relaţionare

De-a lungul timpului am învăţat că pentru a clădi o relaţie stabilă trebuie avute în vedere atât de multe lucruri încât dacă stăm să le disecăm şi să încercăm să le întrunim pe toate ne-am pierde în detalii ameţitoare şi ne-am pierde complet individualitatea şi particularităţile personalităţii noastre. Încă din momentul primei întâlniri dintre două perechi de ochi, al primului sărut şi până în fatidicul punct al despărţirii, intră în joc o sumă enormă de variabile ce trebuiesc jonglate pentru a menţine legătura formată. Pe multe dintre ele le întreţinem inconştient, ele intrând sub imperiul fundamentului relaţional al potrivirii de caracter, orientări, preferinţe, perspective. Există, totuşi, unele lucruri pe care trebuie să le facem conştient, a căror importanţă trebuie să o înţelegem pentru a reuşi să menţinem echilibrul pe o perioadă îndelungată, ele sunt structura de rezistenţă a edificiului fragil şi în continuă construcţie ce îl constituie o relaţie între doi oameni.

Mulţi vor spune că am venit să înşir lucruri evidente pentru că nu am altceva mai bun de scris la această oră, dar am observat că foarte puţini oameni ştiu să se supună cu adevărat acestor principii, deşi le conştientizează, iar majoritatea, dacă li se supun, o fac atunci când este prea târziu sau în scopuri distructive. Este foarte uşor să raţionalizezi lucrurile privind din exterior, dar cum sentimentul are întotdeauna prioritate asupra raţiunii, acesta este punctul de pornire al declinului de cele mai multe ori. Read More Câteva principii de relaţionare (I)

Câteva principii de relaţionare

Dragostea este un sentiment ce pare să-şi fi pierdut însemnătatea în materialismul cotidian ce domină vieţile noastre în aceste vremuri moderne. Sau poate nu este asa… Poate ea încă există puternică în sufletele unora. Indiferent dacă în societatea şi cultura modernă dragostea mai are parte de aceeaşi putere şi acelasi patos al vremurilor eminesciene sau shakespeariene care au ridicat’o la nivel de ideal suprem al vieţii umane, de melodia cadenţată a vremurilor minulesciene, prinsă într-un cântec de vioară, sau de sumbritatea vremurilor bacoviene în care ea era inchisa într’un birou întunecat, sufocată de ghearele depresiei, aceasta rămâne în continuare un motor al existenţei noastre.

Acum 4 ani fără 19 zile începeam aşa prima destăinuire a ce avea să fie acest blog. Acum 4 ani, dintr-o decepţie stupefiantă am decis să mă descarc prin cuvinte, să împart cu restul lumii, cu cine are răbdare să citească, frânturi din viaţa mea, din bucuriile mele, din necazurile mele, din deziluziile şi dezamăgirile mele, din vise şi speranţe. Acum, după 4 ani de zile, lucrurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat, eu m-am schimbat, până şi vremea de afară s-a schimbat. Au căzut multe ploi peste iluziile tinereşti pe care le cultivam odată, peste ceea ce credeam acum mult timp că înseamnă viaţa cu toate aspectele ei. Read More Dragostea – circularitate şi lecţie de viaţă

Gânduri de acum

Am atins sublimul cu tălpile. L-am atins şi m-am întors din faţa lui pentru că a fost prea bun pentru mine. Am înfulecat din pământul umed ca să îmi potolesc setea… Setea mea nestăvilită de nou, a reatinge iar şi iar absolutul. Dar de fiecare dată pământul are un gust din ce în ce mai amar, rădăcinile mâncate sunt din ce în ce mai uscate, mă ustură pe vârful limbi, le scuip, dar cresc la loc. Îmi simt gingiile sângerând, dinţii despărţiţi violent de buruienile ce cresc. Sămânţa lăcomiei încolţită printre lacrimi de sânge îmi dă dureri… Plâng… Cu degetele mâzgălite de noroi caut să le rup din rădăcină, dar mă săgetează o durere difuză, haotică, insuportabilă, urcă pe nervii cranieni pe care îi simt vibrând agitaţi, conducând obosit impulsuri dureroase, parcă vrând să se desprindă, să îmi iasă pe nas, să mă lase fără simţire… Read More Sublim

Gânduri de acum